5) ...a doua interventie chirurgicala

...totul mergea spre o evolutie favorabila, asa ca medicii de pe sectia U.P.U. au decis ca Andrei poate fi transferat pe sectia terapie-intensiva chirurgie, acolo unde de fapt ar fi trebuit sa fie internat imediat dupa interventia chirurgicala, dar unde nu a ajuns datorita lipsei aparatelor necesare si varstei sale.

Am fost astfel transferati pe noua sectie. Aceasta amintea de cantinele scolare din cadrul taberelor unde mergeam pe vremuri cand eram copii. Saloane cu tavane inalte, usi de lemn cu vopseaua scorojita si clante ruginite pe alocuri. Personalul mediu isi avea "barlogul" intr-o salita care se pare era camera asistentelor. Nu stiu nici acum daca anii petrecuti acolo si contactul cu atata suferinta le-a putut modifica intr-o asemenea masura felul de a fi, sau asa erau inca de la inceputul carierei. Oricum ar fi, realitatea a fost dupa cum urmeaza.

Am ajuns la camera asistentelor unde ar fi trebuit sa se rezolve formalitatile de transfer pe sectie. Dar la televizorul din acea camera rula "din intamplare" o telenovela, iar doamnele/domnisoarele asistente erau prea invaluite de respectivul "film" si de rontaitul semintelor de foarea-soarelui ca sa ne bage si pe noi in seama. Asa ca a trebuit sa stam ceva timp cu copilul in brate si sa tusim de cateva ori pana am fost remarcati. Oricum, deranjul le-a facut sa ne cadoriseasca cu niste expresii faciale pline de repros si iritare. L-au luat pe Andrei si l-au instalat intr-un incubator. Apoi au fugit repede inapoi la filmul si semintele lor. A trebuit sa le deranjam din nou si sa le spunem ca, conform sfaturilor medicilor de la U.P.U., copilul trebuie sa manance dupa un orar foarte riguros, iar urmatoarea masa trebuia sa fie administrata chiar atunci. Norocul nostru a fost ca a aparut ca prin farmec doamna doctor ce era de garda pe sectie, iar la vederea ei, respectivele asistente s-au grabit sa-i monteze seringa de hranire in aparatul perfuzor, fara sa ne lipseasca de obisnuitele priviri pline de reprosuri.

Am inteles ca, spre binele fiului nostru, ar trebui sa incercam sa "nu le mai suparam" pe respectivele doamne asistente. Mesele regulate trebuiam administrate pe sonda de alimentatie (prin gastrostoma) intr-un ritm lent, pentru a nu produce dilatarea brusca a peretilor gastrici si astfel desfacerea suturii din jurul gastrostomei. Acest lucru s-a respectat intocmai pe sectia U.P.U., iar zona din jurul gastrostomei s-a mentinut uscata (fara secretii/scurgeri de suc gastric) in jur. Asa a fost si in prima zi petrecuta de Andrei pe noua sectie. A doua zi, insa, in jurul orificiului de gastrostoma au aparut primele scurgeri de continut gatric. Cauza/motivul a fost destul de lesne de dedus: era sezonul de telenovele, iar acest tip de alimentatie ar fi luat prea mult timp! S-a intamplat totusi, iar o "scena" facuta asistentelor ar fi fost cel putin daunatoare pentru copil.

Scurgerea de continut gastric a crescut in volum, iar Andrei plangea tot mai des (acidul gastric din acea scurgere ii "ardea" peretele abdominal si-i necroza tesuturile din jur). In plus, am aflat ca majoritatea meselor au fost administrate de femeia de serviciu, la indicatia asistentelor!

Am contactat medicul chirurg in legatura cu scurgerile, si Andrei a fost introdus din nou in sala de operatie pentru refacerea gastrostomei. A trebuit sa asteptam alte 4 ore pline de incordare si neliniste. A fost apoi scos din sala si adus in noul salon, unde a mai ramas impreuna cu sotia mea cateva zile. Chirurgul a spus ca spera ca noua gastrostoma sa "tina", deoarece, in cazul in care si aceasta ar fi cedat, nu ar mai fi putut face nimic din cauza faptului ca orificiul gastric de intrare a sondei era deja destul de necrozat de acid.

Au urmat alte cateva zile in salon pline de temeri si sperante, in care atat eu cat si sotia verificam zona de gastrostoma de cateva ori pe zi si ne bucuram ca nu vedeam umezeala data de lichidul continutului gastric in jurul ei.

inapoi la arhiva